Din poarta unei case care pare nelocuită, la marginea de jos a satului, ne întâmpină un sătean bine făcut cu şapcă. Profităm de ocazia ivită şi încercăm să mai aflăm ceva despre localitate. După aproximativ zece minute plecăm hotărâţi în căutarea cimitirului care parcă se ascunde de noi. Dar ambiţia nu ne lasă în pace. După o jumătate de oră de mers pe jos apare de nicăieri cimitirul înconjurat de brazi. În mijloc este o cruce imensă care parcă suprevegeaza tot ce mişcă în jului ei. Este pentru noi o senzaţie unică şi stranie să ne trezim aşa într-un cimitir în mijlocul pădurii. De aici nu se vede nici o casă, astfel că n-ai putea bănui că în apropiere se află un sat locuit de oameni. Zăbovim câteva minute, apoi cu paşi mari ne întoarcem în sat.