La intrare în sat, dinspre partea de jos, decidem să mergem pe uliţa unde se află biserica. Printre multele case părăsite şi cu faţada scorojită ne atrage atenţia o căsuţă renovată. După câţiva paşi întâlnim un căţel care se ceartă cu noi. Dar bătrânelul cu baston, aplecat la izvor pe marginea drumului, intervine cu câteva vorbe şi-l potoleşte. Trecem pe lângă bătrânel şi oprim pentru câteva cadre. Bătrânelul cocoşat ne priveşte curios şi ne pofteşte la taclale pe o grămadă de lemne. Intrăm în vorbă şi ne dăm seama că omul abia aştepta să schimbe o vorbă cu cineva. Mândru de cei 82 de ani pe care-i poartă pe umeri şi de numele său, Turek Petr – căci aşa îl cheamă – îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru tot, chiar dacă e gârbovit şi abia poate umbla cu bastonul. Mergem mai departe şi aproape de biserică simţim că suntem aproape terminaţi din cauza căldurii sufocante. Lumina de apus se aşează minunat pe biserică şi crucea de la intrare. Admirăm un moment florile superbe din grădina bisericii. La câţiva paşi distanţă se află şcoala şi căminul cultural. Şcoala este renovată, dar... închisă! Şi asta pentru că în sat sunt doar vreo 4 copii care acum fac naveta la şcoala din comuna Lăpuşnicel.