Părăsim maşina lângă agenţia poştală şi începem periplul nostru prin mica comunitate. Pas cu pas cercetăm partea stângă a satului. La capătul satului zărim două femei şi o fetiţă cam de 10 ani. Au grijă de câteva vaci care din când în când scapă de vigilenţa lor şi atunci gustă din copacii aplecaţi sub greutatea prunelor. Intrăm în vorbă cu una dintre femei pentru a afla câte ceva despre viaţa satului. Veverka Ana, bătrânica de 65 de ani, doreşte să rămână şi pe mai departe pe aceste meleaguri. Bătrânica ne asigură că peste 10 ani nu va mai rămâne mai nimic din această comunitate. Aflăm că multe case din această parte a satului au fost abandonate sau demolate, iar locuitorii lor ori s-au strămutat spre centru satului, ori au plecat din localitate. Destul de mulţi s-au mutat la Caransebeş. Aşa se face că cimitirul care se afla cândva la marginea satului, a ajuns să fie acum în mijlocul pădurii! Mulţumim pentru amabilitate şi mergem în căutarea cimitirului despre care ştim doar că se află în pădure.