Imediat ce ieşim din Lăpuşnicel, soarele dispare de pe cer şi începe să ningă. Urcând spre Şumiţa, ninsoarea devine tot mai intensă, zăpada începe să se depună pe asfalt, iar la intrarea în sat abia mai vedem la câţiva metri din cauza ninsorii. Oprim pe dreapta, în poarta unei case, în care este agăţată binecunoscuta tablă roşie cu inscripţia „Poşta Română”. Coborâm din maşină, strângem hainele pe noi şi ascundem aparatura de intemperiile ninsorii. De îndată apare în faţa porţii un moşneag cu care intrăm în vorbă şi care susţine cu tărie că zilele trecute a auzit cântând cucul! Ninsoarea dezlănţuită şi zăpada depusă ne bucură ca pe nişte copii şi ne trezeşte amintiri din copilărie. Stratul de omăt abundent şi consistent se aşterne ca o mochetă moale şi albă pe pământ şi ne face să ne simţim ca într-o poveste spusă la gura sobei.