De la intersecţia spre comuna Lăpuşnicel, de care aparţine şi satul Şumiţa, intrăm, virând spre dreapta, pe un drum desfundat, care ne însoţeşte până la ieşirea din comună. Surprizele încep să apară când te aştepţi mai puţin. Ne întrebăm pe unde am putea ocoli craterele din drum. Traversând comuna Lăpuşnicel, suntem însoţiţi de un soare zâmbitor, care parcă ne şi înmoaie puţin osele prin geamul maşinii. Profitând de razele de soare apărute pe nepusă masă, unii oameni stau la soare, iar alţii muncesc blocând drumul. Câţiva localnici descarcă dintr-o remorcă, proţăpită în mijlocul drumului, scânduri lungi şi ne fac semn să avem „puţintică răbdare”. Dacă tot trebuie să aşteptăm, de ce să stăm degeaba? Punem mâna pe aparat şi îi fotografiem pe oameni, în timp ce aceştia se zoresc să-şi termine treba şi să elibereze drumul. La un moment dat unul dintre ei le atrage atenţia celorlalţi că sunt în vizorul obiectivului, ceea ce provoacă un „moment vesel”. După aproximativ 10 minute drumul este liber din nou şi putem să ne continuăm călătoria. Când începem urcuşul spre Şumiţa, apare un drum proaspăt asfaltat!