Găsim lângă căminul cultural doi cetăţeni amabili care ne îndrumă spre cehii din sat. Intrăm pe o uliţă, pe lângă biserica reformată, şi mergem aproape până la capăt. Deschidem portiţa unei case şi chemăm mai aproape omul pe care îl vedem în curte. Pentru a ne lămuri cu cine avem de-a face şi dacă am nimerit bine, începem discuţia în limba cehă. Se pare că am nimerit-o! Bătrânul simpatic de 75 de ani, Tomáš Studenec, puţin surprins de vizita noastră inopinată, vorbeşte cu noi în cehă, chiar dacă îşi cam caută cuvintele prin memoria prăfuită de vreme. Aflăm că are copii şi nepoţi, dar nici unul dintre ei nu cunoaşte limba cehă. Uliţa pe care ne aflăm a fost cândva locuită aproape în întregime de cehi. Acum mai locuiesc aici doar 4 vârstnici de etnie cehă. Nu demult o familie de cehi de pe uliţă s-a mutat la Lugoj.