Parcăm lângă căminul cultural, aflat într-o stare destul de jalnică, şi ne îndreptăm spre biserica reformată. Biserica este chiar la marginea drumului principal şi îţi sare imediat în ochi, fiind cea mai mare biserică din sat. Dar... pare destul de părăsită şi fără speranţă: bucăţi de tencuială desprinse, geamuri sparte, ceasul din turn încremenit... Traversăm o uliţă şi ajungem în faţa unui conac aflat în mijlocul unui parc. Conacul Petala, monument istoric, este şi el într-o stare deplorabilă aşteptând vremuri mai bune! Parcul este neîngrijit, geamurile sunt sparte, ferestrele sunt larg deschise, zidurile sunt dezgolite. Parcul cu conac este înconjurat de un gard solid, dovada faptului că este vorba despre o proprietate privată. Conacul îşi păstrează totuşi o fărâmă din farmecul secolului XIX, purtându-te cu gândul la luxul boieresc al acelor vremuri. Cândva a fost aici probabil un mic colţ de rai. Este o contradicţie enormă între măreţia lui de odinioară şi ruina de astăzi.