Facem un tur prin sat şi astfel descoperim clădirea şcolii cu 4 clase, biserica ortodoxă şi o clopotniţă greco-catolică. Ne oprim lângă un om între două vârste care trebăluieşte în faţa casei. Infiripăm cu el o discuţie şi descoperim că avem în faţa noastră un slovac. Deci, sunt aici şi slovaci. Bărbatul bine făcut ne povesteşte cum a lucrat la Reşiţa în vremurile de glorie ale combinatului siderurgic şi cum umbla prin ţară pe la barajele hidroenergetice. În prezent este în şomaj tehnic. Pe lângă serviciu mai lucra şi acasă pe câmp şi se ocupa cu creşterea vitelor. În această localitate pământul nu a fost naţionalizat.