Vineri, 18 noiembrie 2011. Plecăm din Reşiţa, dar vremea nu se arată atât de prietenoasă precum ne-am fi dorit. Somnoroşi puţin, dar hotărâţi, plecăm dis-de-dimineaţă în direcţia Bozovici, pentru a ajunge în satul Ravensca, locuit de cehi. Tot drumul suntem însoţiţi de o ceaţă densă, încât nu puteam vedea decât la câţiva metri, dar noi nu ne dăm bătuţi. Înaintăm cu maşina spre ţelul nostru, sperând că ceaţa va dispărea odată cu trecerea timpului. Mergem cu speranţa să putem fotografia pentru un proiect destul de amplu. Planul ni l-am făcut mai demult, acum însă a sosit ziua să-l punem în practică pe teren. Până la Bozovici drumul este mulţumitor, dar după aceea încep să apară tot mai des gropile. Maşina înaintează încet pe drumul pierdut în ceaţă şi „bombardat”. La un moment dat începem să urcăm şi ceaţa devine tot mai rară. În ultima parte a drumului panta se accentuează, iar odată ajunşi în vârf suntem surprinşi de apariţia satului Ravensca, atunci când ne aşteptăm mai puţin.