Biata maşină aşteaptă nerăbdătoare umbra vreunui copac, deoarece razele soarelui devin tot mai arzătoare. În sfârşit, după un viraj spre stânga, jos, în dreapta noastră apare din nou Dunărea, sub forma unui triunghi, iar în faţa noastră răsar primele case ale satului Sfânta Elena. Satul este aşezat în munţii Locvei, al căror record de înălţime este deţinut de vârful Corhanul Mare (735 m). Tragem o gură de aer binemeritată, mult aşteptată şi îndreptăm aparatele de fotografiat şi filmat spre Dunăre. Parcăm în apropierea bisericii romano-catolice din sat şi o luăm la pas. În faţa bisericii suntem întâmpinaţi de o băncuţă. Pentru a ajunge la uşa bisericii, trebuie să urcăm câteva trepte. Biserica este situată deasupra drumului şi este bine îngrijită de către localnici. Gardul care o înconjoară îţi dă senzaţia de intimitate şi siguranţă. Unele drumuri sunt mai înguste, altele mai late. Casele sunt aşezate destul de grupat, având în vedere că este un sat de munte.