Odată ajunşi la Moldova Nouă luăm decizia că e timpul „să alimentăm”. Oprim şi servim un mic dejun consistent. Fiind eliberaţi acum de această grijă, mai înaintăm circa 7 km pe malul stâng al Dunării şi ajungem aproape de comuna Coronini. Chiar înainte de intrarea în comună, un indicator cu vârful spre stânga arată că mai avem 5 km până în sat. Drumul este îngust, dar proaspăt asfaltat. Pe măsură ce urcăm, în dreapta noastră se deschide tot mai larg priveliştea spre Dunăre. Dar... surpriză! Ca ciupercile după ploaie, au răsărit din pământ nişte monştri cu elice. Sunt eolienele pentru producerea curentului electric. La cât de des bate vântul pe aici, energia electrică ar trebuie să fie foarte ieftină şi, bineînţeles, ecologică. Dar... ca la noi la nimeni! Energia electrică devine tot mai scumpă, iar terenul devine tot mai răvăşit, de parcă ar fi trecut pe aici nişte porci mistreţi uriaşi. Parcă era vorba de ceva... ecologic, nu?! Şi atunci cum rămâne cu peisajul devastat de aceste eoliene?