La coborâre nu vrem să ne mai luptăm cu tufele şi căutăm o urmă de cărare care să ne ducă în sat. După mai multe scurtături şi ocolişuri reuşim să ieşim la marginea satului, de fapt, la crucea de la intrare în sat. De la cruce mai urcăm vreo 500 m, iar de aici avem o altă perspectivă a satului. Ne întoarcem la drumul principal şi trecem prin sat. Bineînţeles că nu putem să ne strecurăm nevăzuţi şi nebăgaţi în seamă. Suntem recunocuţi de mulţi oameni din sat şi schimbăm câteva vorbe. Un om cu maşina se oferă să ne ducă la casa unde suntem cazaţi, dar noi preferăm să mergem pe jos. Suntem obosiţi dar satisfăcuţi de ceea ce am văzut. Servim o mică gustare şi ne grăbim să ajungem la festivalul de la Baia Nouă. Nu stăm însă mult timp. Ziua solicitantă care a rămas în urma noastră îşi spune cuvântul. Singurul care ne mai lipseşte este somnul.