Chiar dacă majoritatea coloniştilor cehi s-au aşezat în zona muntoasă a judeţului Caraş-Severin, sunt şi excepţii. O astfel de excepţie este localitatea Clopodia din judeţul Timiş, care se află în plină câmpie, într-o mică depresiune prin care curge pârâul Clopodia. Satul Clopodia face parte din comuna Jamu Mare. În anul 1840 la Clopodia au ajuns 127 de familii din regiunea Moraviei, din Cehia (Vladimír Míčan). În acel timp timp în localitate erau deja români, germani (de la sfârşitul secolului al XVIII-lea), maghiari şi sârbi. De asemenea, etnicii cehi au mai ajuns aici şi cu al treilea val de colonizare (1862-1865). Oamenii au fost atraşi de parcelele de pămân, obţinute după defrişarea pădurii. Între 1907-1919 a fost învăţător la şcoala de stat Gabriel Cincik (originar din Cehia), care era în acelaşi timp şi cantor la biserica romano-catolică. Preotul romano-catolic care venea de la Jamu Mare ţinea două liturghii pe lună în limba cehă, una pe lună în limba germană şi una pe lună în limba maghiară. După 1 septembrie 1919 la şcoala de stat au fost numiţi învăţători români. În iulie 1919, când Banatul a fost împărţit şi Clopodia a intrat în componenţa Banatului românesc, învăţământul în limba cehă a dispărut complet. Învăţătorul Gabriel Cincik s-a întors în patria-mamă, deoarece nu vedea un viitor mai bun în aceste condiţii.