Sfânta Elena este cel mai vechi dintre satele de etnici cehi din România, care a supravieţuit până în zilele noastre. După cum a scris Stanislav Klíma în anul 1925, „Sfânta Elena [...] este cea mai conştientă şi cea mai distinctivă comună de cehi din Banat.“ Tot de la Stanislav Klíma aflăm că în comună nu există analfabeţi şi aceasta datorită muncii îndelungate a învăţătorului Jindřích Schlögl. Localitatea a luat naştere în anul 1824, a fost denumită după una din fiicele lui Magyarly, negustorul de lemn şi cherestea care i-a atras aici pe coloniştii cehi cu diferite promisiuni şi se află la o altitudine medie de 400 metri deasupra nivelului mării. În 1830 localitatea număra 338 de locuitori, iar în 1930 erau aici 916 locuitori. După 1990 oamenii din sat au început să se repatrieze în Republica Cehă, mai ales din motive economice. Aşa se face că în prezent, după datele recensământului din 2011, mai trăiesc în localitate doar în jur de 290 de persoane. Este adevărat că localitatea Sfânta Elisabeta, în imediata vecinătate a satului Sfânta Elena, a fost înfiinţată cu un an mai devreme, în 1823. Această localitate a fost denumită după cealaltă fiică a lui Magyarly. Dar localitatea Sfânta Elisabeta nu mai există astăzi, ea dispărând în anul 1847 din cauza penuriei de apă.