După câteva momente coborâm la şosea şi ne apropiem de Dunăre. Pe malul Dunării întrezărim un pescar cu undiţa. După aproximativ o jumătate de oră intrăm în oraş după câteva merinde. Fiind vineri, 21 martie 2014, piaţa din Moldova Nouă este invadată de oameni şi agitaţia este maximă. Inspectăm faleza Dunării din apropierea centrului, unde doi pescari sunt acaparaţi de undiţele lor, aşteptând câţiva peştişori pentru o masă mai savuroasă. Urcăm spre cimitirul comun din Moldova Nouă, de unde se deschide o privelişte minunată asupra oraşului. Cimitirul dispune şi de o capelă construită abia după anul 1990. Supermarket-urile din cartierul Oraşu Nou îţi dă sentimentul că oraşul a renăscut din propia cenuşă. Dar fostele mine de cupru de aici sunt doar amintiri de mult uitate sub praful timpului. Ne întoarcem la intrarea în oraş şi poposim într-un parc. Parcul pare anost şi lipsit de viaţă. În depărtare se zăreşte un bărbat care-şi plimbă câinele. Întrebare noastră este: De ce arată parcul aşa?!