Încetul cu încetul ne îndreptăm spre ieşirea din partea veche a oraşului. Oprim din nou în partea nouă a oraşului care se compune în primul rând din blocuri. Este un orăşel mic, dar pe vremea când minele încă fucţionau, era mult mai animat. Printre blocuri găsim biserica ortodoxă, începută cu mulţi ani în urmă şi aflată încă în construcţie. E extrem de mare, chiar supradimensionată. Probabil că cineva suferă din pricina grandomaniei! Mergem să vizităm faleza Dunării, dar vântul tăios ne alungă repede de acolo. Dunărea agitată şi învolburată ne dă sentimentul că primăvara se lasă încă mult aşteptată. Câţiva pescari se încăpăţânează să rămână cu mâinile lipite de undiţe ca nişte statui. Ne întoarcem la maşină şi ne îndreptăm spre ieşirea din oraş, deoarece lumina zilei se împuţinează şi dorim să ajungem acasă înainte de lăsarea întunericului.