În jurul orei 14 ajungem în satul Liubcova. La intrare în sat cotim la dreapta, trecem pe lângă biserica romano-catolică şi ajungem chiar pe malul Dunării. Aici rămânem agăţaţi cu ochii de diferite setci şi plase de pescuit, care se odihnesc la soare, pentru că suntem în sezonul prohibiţiei. De fapt, majoritatea localnicilor s-au ocupat sau se mai ocupă încă cu pescuitul. Bisericuţa este aşezată foarte aproape de apele Dunării. Lângă biserică se află cimitirul, o oază de linişte şi fără cusur. La ieşire din cimitir îşi face apariţia domnul Rubaş, care este reprezentantul local al Uniunii Democrate a Slovacilor şi Cehilor din România. Intrăm în vorbă şi suntem invitaţi să vizităm clădirea U.D.S.C.R., aflată la drumul principal. Clădirea are o sală de conferinţe, o bucătărie, baie şi dormitor pentru cei care se întâlnesc aici la diferite festivităţi ale etnicilor cehi. Informaţiile oferite de domnul Rubaş ne surprind într-o oarecare măsură, deoarece după mulţi ani petrecuţi pe aceste meleaguri, încă se cunoatem puţine despre comunitatea de cehi din Banat.