Ne oprim la cimitirul din sat şi apoi mergem spre biserică. Bineînţeles, este o biserică romano-catolică şi e singura din sat. Acoperişul este nou. Înainte de a pleca din sat, oprim pentru a fotografia gropile aflate pe drum. Trebuie să precizăm că prin sat drumul este asfaltat, dar pe alocuri asfaltul este vălurit şi amestecat cu noroi. Un bărbat iese din casă şi ne spune că nu sunt mai mult de 2 ani de când drumul prin sat a fost asfaltat. Atunci, de ce arată aşa de jalnic?! Primim şi răspunsul la nedumerirea noastră. Asfaltul a fost distrus de camioanele grele care transportă buştenii la vale. Ce idioţenie! De ce au fost desfiinţate atunci toate trenuleţele forestiere care circulau prin Banat, alimentate doar cu cărbune şi care nu distrugeau nimic?!